ACCESUL LA CUNOAŞTERE

Există multe şcoli de Stâlpii Destinului şi Feng Shui, mulţi maeştrii, multe informaţii. Care şcoală este mai bună? După ce criterii putem judeca o învăţătură că este mai veridică decât alta?

Unele teorii sunt contradictorii

 Totuşi fiecare maestru prezintă o serie de exemple excepţionale ce sunt confirmate de realitate. Analiza lui Saddam Hussein ce aparţine maestrului Raymond Lo, este relevantă. Analiza lui Elvis Presley ce aparţine maestruluiJoseph Yu este foarte exactă.

Totuşi în alte exemple cei doi se contrazic. Pe cine să credem?

Pentru a avea acces la cunoaşterea profundă, completă a sistemelor milenare Cei 4 Stâlpi ai Destinului şi Feng Shui, indiferent de Maestrul care ne transmite acea cunoaştere, trebuie înţeles modul specific oriental de a privi Universul, Timpul, Spaţiul, Lumea.

Limbajul folosit este al celor 5 elemente, Lemn, Foc, Pământ, Metal, Apă. Cheia unei analize este găsirea elementului favorabil, bun, norocos. Aici apar neclarităţile, iar unele formule trebuie „înghiţite”, fără o explicaţie.

 Teoria celor 5 elemente se bazează pe observaţia atentă, echidistantă, a naturii, a universului, a lumii.

De exemplu pentru o persoană „lemn puternic”, ce elemente sunt bune? Focul, Pământul sau Metalul? În ce ordine? Unii spun Focul pentru a aduce supape de eliminare a excesului de energie a Lemnului. Alţii spun Pământul pentru a absorbi Apa, cauza, sursa excesului de energie lemn. Pe cine să credem?

Răspunsul este simplu, pentru a aprinde mai multe lemne, folosim metalul pentru a le tăia, apoi dăm foc

Pentru un foc puternic, sunt teorii care spun că apa este nefavorabilă în prezenţa lemnului. În analizele făcute am întâlnit cazuri ce infirmă aceste teorii. Bănuiţi de ce? Focul arde în prezenţa lemnului, dar un lemn ud scoate fum mai mult.

Cum arată o persoană ”lemn yang înconjurată de paralela neprietenoasă”? Am folosit limbajul Maeştrilor Joseph Yu şi Raymond Lo. Pare logic că lemnul yang este un copac.

Deci un copac înconjurat de alţi copaci reprezintă fidel persoana. Copacul va căuta lumina şi va încerca permanent să-şi facă loc printre ceilalţi copaci spre lumină. Pentru a-şi atinge scopul se cam strâmbă.      

 Există cu adevărat un element norocos şi altul supărător, ghinionist, nefavorabil, spuneţi cum vreţi?

Fascinaţia teoriei Feng Shui şi Stâlpii Destinului este incontestabilă. Această cunoaştere, teorie, nu poate fi însă minimalizată la o dimensiune preponderent materialistă, strict intelectuală specifică mentalităţii occidentale.

Există mulţi oameni care vor să-şi îmbunătăţească viaţa, sănătatea prin mijloace naturiste. Unii apelează la consultanţi Feng Shui ori Stâlpii Destinului, sau urmează cursuri.

Aşa am făcut şi eu la începutul căutărilor mele. Este foarte bine.

Vă spun însă. Asimilaţi informaţia încercând să înţelegeţi viziunea orientală asupra Binelui şi Răului, a Lumii, Timpului, Spaţiului.

Recomand în acest sens cărţile Calea Neştiutului Dao şi Cronicile Tao-Viaţa unui Maestru Taoist-

Iată câteva fragmente relevante pentru cei interesaţi.    

„O femeie frumoasă şi bogat îmbrăcată apăru la uşa unei case. Proprietarul o invită imediat înăuntru. Acesta fu complet fermecat de drăgălăşenia ei nepământească.

                 - Pot să vă întreb cine sunteţi? spuse el.

                 - Eu sunt Zeiţa Norocului, răspunse ea. Aduc alinare copiilor nefericiţi. Îi vindec pe cei bolnavi, le aduc copii celor sterpi, dezvălui comori nemaipomenite şi îndeplinesc orice dorinţă şi rugăminte.

Când auzi aceste lucruri, stăpânul casei se scutură iute, se înclină adânc în faţa ei şi îi oferi locul de onoare în locuinţa sa.

                 După puţin timp, o altă femeie apăru. Era cocoşată şi mergea şchiopătând. Faţa îi era uscată, strâmbă şi zbârcită. Părul era încâlcit ca plantele uscate de orez. Emana mirosuri îngrozitoare. Proprietarul ieşi indignat şi o întrebă în mod grosolan de ce îndrăznise să-i intre în curte.

                 - Numele meu este Doamna în Negru. Pe unde trec eu cei bogaţi îşi pierd averile, mai-marii statului cad în dizgraţie, cei slabi mor, cei puternici îşi pierd puterea, femeile plâng disperate şi bărbaţii jelesc.

                 Proprietarul îi luă toiagul şi vru s-o alunge, dar Zeiţa Norocului îl opri spunându-i:

                 - Cei care mă respectă pe mine, trebuie s-o respecte şi pe ea, pentru că, oriunde merg eu, merge şi  Doamna în Negru. Suntem la fel de nedespărţite ca umbra de corp. Nu putem trăi separat una de cealaltă.

                 Stăpânul casei înţelese imediat şi le ceru ambelor zeiţe să plece cât mai repede, speriat ca nu cumva amândouă să rămână. Astfel aleg să trăiască cei înţelepţi.”

               „Lumile care formau originile maestrului erau structuri sociale unice ce pot fi doar vag comparate cu etape ale istoriei universale. Poate dacă ne-am imagina o combinaţie fantezistă între o Europă medievală, în care războiul, vrăjitoria, biserica, monarhia şi alchimia coexistau şi o Grecie clasică, dominată de un panteon de zei şi în care filosofii erau conducătorii propriilor lor şcoli şi spartanii reprezentau modelul de războinic, atunci, poate, am avea o idee despre cultura care modelase viaţa Marelui Maestru. Nimic din univers nu putea fi cu adevărat distrus, oamenii nu făceau nici o diferenţă între antic şi modern. De la metodele agricole cele mai vechi până la cele mai noi invenţii tehnologice, fiecare lucru îşi avea un loc în acea lume vastă şi variată.”

                „Învăţătura Tao Te Ching ne spune clar că atunci când lucrurile îşi ating apogeul puterii, încep să îmbătrânească. Prin urmare puterea excesivă este contrară lui Tao şi ceea ce este contrar lui Tao va ajunge repede la sfârşitul său. Nu trebuie să îţi sporeşti puterea, ci să te uneşti cu Tao. Nu trebuie să fii agresiv şi impunător, ci mai degrabă umil şi paşnic. Nu urma căile altor oameni ci doar pe cele ale ciclurilor naturii. Prin întoarcere şi înaintare, expansiune şi retragere, poţi cunoaşte infinitul şi poate chiar nemurirea, pentru că în acel punct devii una cu Tao. Trebuie să dai atenţie nemăsurată propriei energii vitale, reacţionând cu cea mai mare flexibilitate. Atunci vei fi ca un nou-născut.”

                 „Se spunea că Marele Maestru fusese un om foarte arătos în tinereţile sale. El se antrenase în domeniul artelor războiului şi devenise un mare învăţat. Maestrul ceruse să vadă curtea dinastiei Qing din Beijing şi pătrunse în Oraşul Interzis pentru a susţine examinările imperiale. Închis în sălile somptuoase cu pereţi roşii ale palatului, el fu testat în nenumărate feluri. Maestrul scrise eseuri, rezolvă teste de istorie, matematică, literatură, astronomie, teorie politică şi zeci de alte materii. Îşi arătă măiestria în poezie, caligrafie, călărie, trasul cu arcul şi luptă fizică. După zile întregi de încercări în marea capitală, el primi titlu de „Dublă aptitudine civilă şi marţială”. Acesta era unul dintre cele mai înalte ranguri care puteau fi obţinute şi maestrul deveni profesor al curţii.

                 Astfel că, maestrul făcuse odată parte din suita regală. El adoptase eticheta curţii împărăteşti şi era cel care dirija progresele mentale ale prinţilor. Nu după mult timp el se căsători cu o femeie frumoasă de origine nobilă, atingând prin aceasta culmea succesului.”